Obligația legală a părinților de a asigura întreținerea copiilor lor nu încetează automat la împlinirea vârstei de 18 ani. Codul Civil Român prevede continuarea acestei obligații până la vârsta de 26 de ani, cu condiția ca tânărul să își continue studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii. Această prevedere, menită să sprijine tinerii în finalizarea educației și pregătirea pentru viață, poate deveni însă o sursă de frustrare și abuz, așa cum reiese din cazul unui părinte de pe platforma Reddit. Situația descrisă – un fiu de 23 de ani care se înscrie an de an la o școală postliceală, aparent doar pentru a beneficia de pensia alimentară, fără a frecventa cursurile sau a progresa în studii – ridică întrebări legitime despre limitele obligației de întreținere și despre posibilitățile legale ale părintelui de a stopa ceea ce percepe ca fiind un abuz.
Contextul Problemei: „Studentul” Doar cu Numele
Părintele relatează că fiul său, în vârstă de 23 de ani, se înscrie în fiecare an la o școală postliceală, rămânând constant în anul I, deși ar fi trebuit, teoretic, să fie în anul III. Secretara școlii i-ar fi confirmat părintelui că tânărul se înscrie, dar nu frecventează cursurile. Această strategie pare a avea un singur scop: menținerea eligibilității pentru pensia alimentară. Părintele se simte „luat peste picior” și se întreabă dacă există vreo posibilitate legală de a sista plata pensiei alimentare în aceste condiții sau chiar de a-l acționa în judecată pe fiu.
Această situație ilustrează o problemă complexă: cum se poate face diferența între un tânăr care depune eforturi reale pentru a-și continua studiile, dar poate întâmpina dificultăți, și unul care profită de sistem și de bunăvoința (sau obligația legală) a părintelui?
Ce Spune Legea despre Pensia Alimentară pentru Copilul Major Student?
Conform Codului Civil, Articolul 499, alineatul (2): „Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.”
Elementele cheie aici sunt „continuarea studiilor” și „terminarea acestora”. Legea nu specifică în mod explicit ce se întâmplă dacă studentul nu frecventează cursurile, nu promovează examenele sau se reînscrie an de an în același an de studiu fără a progresa. Această ambiguitate poate crea portițe pentru abuz.
Instanțele de judecată, în practica lor, tind să interpreteze „continuarea studiilor” nu doar ca pe o simplă înscriere formală, ci și ca pe o implicare reală și cu bună-credință în procesul educațional, vizând finalizarea studiilor. O simplă adeverință de student poate să nu fie suficientă dacă se poate dovedi că tânărul nu depune niciun efort pentru a învăța și a promova.
Posibile Căi de Acțiune pentru Părinte
Părintele care se confruntă cu o astfel de situație are la dispoziție câteva căi de acțiune, deși niciuna nu este garantată sau lipsită de dificultăți:
- Strângerea de Dovezi Concludente: Acesta este primul și cel mai important pas. Adeverința de la secretariatul școlii, care atestă că fiul nu frecventează cursurile, este o dovadă importantă. Orice alte probe care pot susține lipsa de implicare în studii (de exemplu, istoric școlar care arată repetenții multiple fără justificare, lipsa rezultatelor la examene etc.) sunt utile. Înregistrarea conversației cu secretara, menționată de utilizator, poate fi relevantă, dar admisibilitatea ei în instanță depinde de contextul înregistrării (dacă cealaltă parte a fost informată sau nu despre înregistrare).
- Notificarea Fiului: Părintele poate încerca o abordare directă, notificându-l pe fiu, eventual în scris, cu confirmare de primire, despre intenția de a sista plata pensiei dacă nu își îndeplinește cu seriozitate obligațiile de student. Aceasta poate fi o încercare de a rezolva situația pe cale amiabilă.
- Acțiune în Instanță pentru Sistarea Obligației de Întreținere: Aceasta este calea legală cea mai directă. Părintele poate introduce o acțiune în instanță prin care solicită încetarea obligației de plată a pensiei alimentare, argumentând că fiul nu se află „în continuarea studiilor” în sensul real al legii, ci abuzează de acest drept. În cadrul procesului, se vor administra probe, iar instanța va decide pe baza acestora.
- Argumente posibile în instanță: Neprezentarea la cursuri, nepromovarea examenelor în mod repetat, lipsa oricărui progres academic, înscrierea formală doar pentru beneficii materiale.
- Rolul dovezilor: Succesul unei astfel de acțiuni depinde în mare măsură de calitatea și concludența dovezilor prezentate.
- Consultarea unui Avocat: Având în vedere complexitatea situației și implicațiile legale, este puternic recomandată consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei. Avocatul poate analiza particularitățile cazului, poate evalua șansele de succes ale unei acțiuni în instanță și poate oferi cea mai bună strategie de urmat.
Aspecte Morale și Emoționale
Dincolo de aspectele legale, situația este încărcată emoțional. Este dificil pentru un părinte să ajungă în punctul de a-și acționa propriul copil în judecată sau de a încerca să îi sisteze un sprijin financiar. Totuși, atunci când acest sprijin este perceput ca fiind exploatat în mod abuziv, iar tânărul nu demonstrează nicio responsabilitate sau dorință de a se auto-susține, frustrarea părintelui este de înțeles.
Este important de evaluat dacă există și alte probleme subiacente – lipsa de motivație a tânărului, dificultăți de adaptare, probleme psihologice – care ar putea necesita o altă abordare decât cea strict legală. Comunicarea, chiar dacă dificilă, ar trebui încercată.
Concluzii: Între Datoria Părintească și Prevenirea Abuzului
Cazul tânărului de 23 de ani care se înscrie formal la școală doar pentru a beneficia de pensia alimentară subliniază o problemă reală: cum poate fi protejat un părinte de abuzul unui copil major care refuză să își asume responsabilitățile și să depună eforturi pentru propria educație și viitor?
Legea oferă pârghii pentru a interveni, dar procesul poate fi anevoios și necesită dovezi solide. Este esențial ca părinții aflați în astfel de situații să nu se simtă descurajați, ci să caute informații corecte și sprijin legal specializat. Instanțele de judecată sunt chemate să analizeze fiecare caz în parte și să determine dacă „continuarea studiilor” este una reală, cu bună-credință, sau doar o stratagemă pentru a obține beneficii materiale.
Pe termen lung, poate ar fi necesară o clarificare legislativă care să definească mai precis condițiile în care un copil major student beneficiază de pensie alimentară, pentru a preveni astfel de situații de abuz și pentru a oferi o mai mare predictibilitate atât părinților, cât și tinerilor aflați la început de drum.